Francezul este deținătorul recordului mondial indoor la săritura cu prăjina, 6,16 m, record pe care l-a doborât în 2014, la 21 de ani, după performanța reușită de Sergey Bubka, 6,15 m. „Un tip jovial, glumeț, deschis, dar care are o capacitate de efort inumană. Să ajungi să faci și 80 de sărituri într-un antrenament, în condițiile în care toți fac maximum 30, e ceva incredibil”, mărturisește Agoston. Antrenor la CSM București unde are patru sportivi în pregătire și profesor la Școala Franceză, Tibi a detaliat, pentru ProSport, întâlnirea de pe arena Jean-Pellez din Clermont- Ferrand.
Renaud Lavillenie, cel mai bun prăjinist din lume și Tiberiu Agoston, cel mai bun prăjinist român s-au întâlnit în Franța
Îl cunoști pe Lavillenie din concursuri? Nu l-am prins în competiții pentru că diferența între noi e de 10 ani, el era încă junior când concuram eu. Ne-am cunoscut prin intermediul antrenorilor noștri. Fostul meu antrenor e prieten foarte bun cu antrenorul lui Renaud, Philippe D”Encausse, și cum se antrenează la Clermont -Ferrand am zis că e un bun prilej să-l văd la lucru.
Cum ți s-a părut? A făcut câteva sărituri, însă era obosit. Toată echipa Franței a fost timp de două săptămâni în cantonament în Insula Reunion, în Emisfera Sudică. A făcut un antrenament la intensitate medie, cu sărituri foarte înalte, corect executate. A fost o experiență plăcută să-l privești.
Ce crezi că îl face atât de special pe recordmenul mondial la prăjină? E o întrebare pe care mi-am pus-o de când a început să urce pe podium. Din toate discuțiile pe care le-am avut cu foști colegi și antrenori, reieșea că are o mare capacitate de efort. Apoi, după ce l-am văzut în antrenament, m-am convins. Tipul este incredibil! Să faci 40, 50 de sărituri pe antrenament, să schimbi de la o săritură la alta elanul, să te adaptezi practic la toate condițiile de elan, cu 12, 14, sau 16 pași, să alternezi prăjinile, așa ceva nu am mai văzut, e o capacitate de efort inumană! În plus, și-a făcut practic singur antrenamentul, are un simț deosebit, știa pe ce să insiste, ce să schimbe, e un adevărat metronom. Antrenorul intervenea foarte puțin, doar la detalii.
Renaud Lavillenie este primul francez care câștigă titlul de sportivul anului IAAF, în ultimii 16 ani FOTO: AFP
Ai spus că 60 de sărituri e imens, dar câte se fac, în medie, într-un antrenament? 20 de sărituri, pentru că efortul este imens. Depinde de tipul antrenamentului pentru că dacă sunt sărituri cu elan scurt poți face 30, dacă sunt cu elan mare, 10, maxim 15. Erau în sală oameni care mi-au spus că într-un antrenament a ajuns să facă 80 de sărituri. Vă puteți imagina ce efort fizic suprauman înseamnă asta?
Fratele lui mai mic, Valentin, e tot prăjinist. Ai vedea o finală mondială între cei doi frați Lavillenie? Valentin a fost și el în sală, însă era accidentat și a privit antrenamentul de pe margine. El e mai scund decât Renaud, are o tehnică un pic diferită din ce am văzut în concursuri, dar e la fel de bătăios și arțăgos, ca fratele mai mare. Nu știu dacă se poate bate cu Renaud pentru un titlu mondial, dar cred că va ajunge să sară și el un 5,80m. (n.r. Valentin a sărit indoor 5,70 m și outdoor 5,65 m)
Lavillenie, surprins în timpul antrenamentului de aparatul foto al lui Tibi Agoston
Crezi că Lavillenie și-ar putea îmbunătăți recordul mondial de 6,16 m? De ce nu? E vorba de mici detalii, nu e un obiectiv îndepărtat. Acest lucru depinde de cum se va simți într-un moment al concursului. Îmi spunea că nu pune presiune pe el pentru a obține noi recorduri, că încearcă să se bucure de fiecare concurs, să dea tot ce poate mai bun și atunci rezultatele vor veni și ele.
Cum l-ai caracteriza pe Lavillenie? E un tip normal, jovial, glumeț, nu e cu nasul pe sus. Un om absolut normal care nu face mare caz de performanțele sale.
În iunie, Lavillenie sărea cu prăjina în fața Turnului Eiffel, monument simbol al Paris-ului
Lavillenie are amenajat în curtea casei un spațiu de sărit cu prăjina. E adevărat? Da, însă e destul de costisitor să ai așa ceva. Noi abia găsim bani să organizăm evenimente de sărit cu prăjina, nu cred că cineva își poate permite, în România, o asemenea investiție, indiferent cât de pasionat ar fi de acest sport. Cred că ai avea nevoie de vreo 30.000 de euro ca să îți faci asta acasă, totul e scump, doar salteaua costă vreo 10.000 de euro.
Cum îți explici faptul că România nu are performanțe la prăjină? La noi problema pornește de jos, nu avem copii care să vină către sport, să aibă calități fizice, să-i atragem către atletism și apoi către prăjină. Mulți părinți au văzut acest sport la televizor și cred că e periculos, că li se pot accidenta copiii. Apoi mai e și partea de logistică, din fericire Federația Română de Atletism ne-a cumpărat anul trecut mai multe prăjini, pentru mai multe categorii de vârstă. Problema e că în acest sport fiecare trebuie să sară cu prăjina care i se potrivește, în funcție de gabarit, viteză, forță, etc.
Ce ne lipsește? Ar fi nevoie de mai multe prăjini, de săli unde să ne antrenăm pentru că dacă nu ai sală unde să sari, la prăjină bați pasul pe loc. Uite în București, de exemplu: sala de atletism este încă închisă, noi de două luni facem doar forță și viteză, iar sărituri zero. Ori nu poți vorbi de performanță la acest nivel în condițiile acestea.
Tiberiu Agoston este cel mai bun prăjinist pe care l-a avut România
Vorbești de prăjini. Cât costă o prăjină? Cea mai mică undeva la 250 de euro, ca una bună, de concurs, cum e cea a lui Lavillenie să ajungă la 700, chiar 800 de euro. Dacă facem un calcul, dacă am câțiva sportivi de același gabarit, mă pot descurca cu 10 prăjini, dar dacă am și o fată în grupă, și sportivi de talie diferită, deja urcă la 40 numărul de prăjini de care aș avea nevoie.
Ești inițiatorul unor evenimente inedite pentru sportul românesc: săritura cu prăjina în spații neconvenționale. S-a sărit în fața Teatrului Național din Capitală, în parcarea de la Băneasa Shopping City, pe plajă la mare, ce urmează? Eu și partenerul meu, Răzvan Enescu, avem mai multe idei, rămâne să vedem dacă găsim și sponsori. Ne gândim să ducem săritura cu prăjina în Parcul Herăstrău, în Centrul Vechi și eventual într-un mall, unde se poate sări oricând fiind spațiu închis.
Tiberiu Agoston
Renaud Lavillenie
Recordul mondial în aer liber este deținut de ucraineanul Sergey Bubka, 6,14 m (31 iulie 1994, Sestriere). Actualul șef al Comitetului Olimpic din Ucraina posedă primele 13 rezultate all time în aer liber
Lavillenie e pe locul 7 într-un top al atleților cu cele mai bune performanțe înregistrate outdoor, 6,02 m (27 iulie 2013, Londra)
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER